Cheers to our problems!

Nyu~~ Deci...e mult de spus despre multe si tocmai din cauza asta voi spune mai nimic despre mult prea putine. Chestia cu "adevarul din spatele scenei " am decis sa nu o mai continui, pt a nu fi mai tarziu acuzata ca am schibmat adevarul sau alte prostii...va ramane asa. :)

Si evident, ca nu m-am intors la scris asa, de dragul de a vorbi singura sau de bine ce e in vacanta sau din cauza minunatului soare inexistent de afara, nu, bineinteles ca nu, poate sunt iarasi  suparata sau plictisita sau poate ambele; dar oricum nu prea conteaza. Ideea e ca in general atunci cand scriu aici, continutul nu prea e genul care iti face ziua mai buna sau te ajuta sa gasesti o solutie, dar azi...azi e ceva diferit...nu stiu de ce...azi nu vreau sa ma plang de nimic , asa ca in loc sa fac asta , voi incerca sa explic ce se intampla cu problemele mici sau mari sau inexistente ale oamenilor, in viziunea mea.

Apar ,in general, atunci cand iti este lumea mai draga, dupa o perioada de calm si pace (foarte scurta de altfel) izbucneste o adevarata furtuna, din care ploua cu probleme si frustari de toate felurile, in directia fiecarui punct cardinal. Toata lumea stie asta deja, si totusi, de cele mai multe ori, ne i-au prin surprindere si ne lovesc acolo unde ne doare mai tare, atat de tare incat ni se taie respiratia si pare ca am ajuns atat de jos incat nu mai avem unde sau cum sa mai coboram. Si indiferent cat de urat suna lucrul acesta, ideea este ca intotdeuna, problema TA, cea care te supara PE TINE, este cea mai grava, cea mai urgenta, cea mai nerezolvabila, indiferent cat de insignifianta sau infantila este aceasta defapt, pe langa problemele altora, pe langa realitatea care te inconjoara. 

Si da, putem spune ca e un lucru egoist, dar nu prea ar ajuta la nimic sa stim asta, pentru ca nu ar rezolva absolut nimic, nu te-ar face pe tine, cel care are aceasta poblema, sa iti schimbi parerea (indiferent cat de bine mascata este aceasta) si nici nu iti va rezolva problema. Cred ca... pur si simplu asa sunt oamenii, sunt momente in care desi se simt prost ca sunt egoisti sau plangaciosi, nu se pot opri... sau incearca sa mascheze si unora... pai, unora le iese mai bine decat altora, dar se inchid in ei insis iar la sfarsit explodeaza...asemenea unui balon cu prea mult aer...si asta , cred ca este unul dintre cele mai greu de tratat stadii ale unui om suparat..starea de dupa explozie. E persistenta ...ramane acolo cateva luni bune, cel putin, plutind agitata in aerul din jurul individului.In definitiv ,cred ca egoismul legat de propriile "probleme" este singura forma de egoism care,pentru mine, personal, nu are o latura asa negativa, adica genul acesta de egoism (daca ii putem spune asa) nu face, practic, rau nimanui, daca accepti situatia asa cum este. 

Acum, toata lumea stie deja care sunt partiile rele ale propriilor probleme, si evident, nu are rost sa enumeram caracteristicile generale, dar ,sunt sigura ca ar fi cativa care vor spune mereu ca problemele au si partile lor bune, daca au sau nu dreptate...nu stiu...sper ca.... poate...

Clasicele replici:  "din greseli inveti" sau "macar e o experienta in plus" sau "o sa ai ce sa le povestesti nepotilor" sau multe altele pe care sigur si voi , cu totii , le-ati auzit si le-ati spus mai departe la randul vostru, cam din repliciile acestea iti dai seama care ar putea fi partea "buna"...dar ...in realitate ceea ce cred eu este ca atunci..in momentul acela, nu aveti nevoie sa stiti care e partea "buna" a unei probleme...ci mai degraba cum o rezolvi sau treci peste, cat mai repede posibil, cat mai usor si pe cat se poate, fara victime colaterale, atunci cand este cazul. 

Ei bine...abia aici incepe greul...la cum: 

1. rezolvi ceva ...pai sunt multe variante...cea mai des intalnita (si destul de eficienta,din experienta)-->uneori tot ceea ce ai nevoie este de un sfat de la o persoana care poate vedea lucrurile din exterior , de la cineva care nu este implicat in respectiva situatie

alteori reusesti singur sa decizi ce este mai bine sa faci/spui dupa o pauza, sau o iesire din programul tau aglomerat pentru a putea medita si a te putea relaxa..

si uneori...nu prea des dar se intampla si asta...lucrurile se rezolva de la sine...

Dar ce se intampla atunci cand nu se mai poate rezolva nimic?

2.treci peste...da e usor de spus, e acel moment, in care toti cei din jurul tau stiu ca ce a fost, a fost si gata, acum nu mai conteaza, dar pentru tine? pentru tine acolo e mometul cheie, este atunci cand te prinzi cel mai greu ca nu mai ai ce sa faci , atunci cand refuzi sa crezi ca este game over. Este momentul in care absolut totul pare ca ar vrea sa iti aminteasca ca ai dat gres si dupa parerea mea, cel putin, sa treci peste este cel mai greu lucru, pentru ca exista doar 2 tipuri de persoane cand vine vorba de chestia asta : a. persoanele care nu au nici o problema cand vine vorba de mers mai departe, cele care inteleg ca ce a fost, a fost si ca e prea tarziu ca sa mai schimbe ceva si b. persoanele care se agata, se ataseaza, si refuza sa dea drumul la ceva care deja nu mai este..si din pacate persoaneel de tipul b. sunt mai multe decat cele de tip a.

E greu sa accepti ca ai pierdut , pentru oricine e greu. Dar se intampla, se intampla prea des chiar. 

Pai si cum trecem peste? Unii ar spune ca pur si simplu iti ocupi timpul cu altceva...ceva care sa iti distraga atentia suficient de mult timp incat sa uiti, altii spun ca nu trebuie sa faic nimic decat sa lasi timpul sa treaca si apoi va disparea asa ..prin minune, altii sustin ca cel mai bine e sa vorbesti cu cineva despre ce s-a intamplat pana cand nu mai poti vorbi despre asta anymore, unii spun ca trebuie sa apara ceva care sa i-a locul lucrului pe care nu il mai ai, altii ca iti trebuie un soc bun apoi treci instantaneu peste.....Eu am alta metoda...dupa parerea mea, cel mai bine  este sa iei fiecare zi, pe rand, te trezesti dimineata, te doare capul, dar te ridici din pat anyway, te speli , te imbraci, pui o oarecare incercare de zambet pe fata plouata si te fortezi sa iesi pe usa , de cele mai multe ori cu pasi mari si apasati si cu o atitudine de nu s-a intamplat nimic din ceea ce nu pot rezolva, apoi faci tot ceea ce trebuie sa faci in ziua respectiva in modul tau cel mai normal posibil la momentul acela, nu vorbesti prea mult despre whatever happened dar nici nu taci complet, apoi ajungi acasa si iti mai ocupi putin timpul daca vrei daca nu  e ok si asa , apoi dormi. Si tot asa in fiecare zi, cu timpul si chair destul de curand as spune vei observa ca e tot mai usor sa faci toate astea...la sfarsit vei fi trecut peste whatever happened. ..In realitate, toate metodele merg, mai mult sau mai putin repde,in functie de tipul de persoana, si uneori este un intreg mix intre tot ceea ce am enumerat mai sus.

Si da, cu siguranta toata lumea stia deja tot ceea ce am scris aici, doar ca , uneori , ai nevoie de cineva sa iti aminteasca lucrurile pe care le stiai deja dar le-ai uitat exact atunci cand aveai mai mare nevoie de ele. 

So put a smile on that face and get it together, and if you can't today, it's fine, it's ok, we'll try tomorrow too. :) 

Extra:(Grey's Anatomy quotes)

Pain comes in all forms. The small twinge, a bit of soreness, the random pain. The normal pains we live with everyday. Then there's the kind of pain you can't ignore. A level of pain so great that it blocks out everything else... Makes the rest of your world fade away, until all we can think about is how much we hurt. How we manage our pain is up to us. Pain. We anesthetize , ride it out, embrace it, ignore it, and for some of us the best way to manage pain is to just push through it.

Pain. You just have to ride it out, hope it goes away on its own. Hope the wound that caused it heals. There are no solutions, no easy answers. You just breath deep and wait for it subside. Most of the time pain can be managed, but sometimes the pain gets you when you least expect it, hits way below the belt and doesn't let up. Pain. You just have to fight through, because the truth is you can't outrun it... And life always makes more.

At the end of the day, there are some things you just can't help but talk about. Some things we just don't want to hear, and some things we say because we can't be silent any longer. Some things are more than what you say. They're what you do. Some things you say because you have no other choice. Some things you keep to yourself. And not too often, but every now and then, some things simply speak for themselves.

We're all damaged, it seems. Some of us, more than others. We carry the damage with us from childhood, then as grownups, we give as good as we get. Ultimately, we all do damage. And then, we set about the business of fixing whatever we can.

Adevarul din spatele scenei (part 6)

Nyu~~ Hello there :D A trecut ceva timp de cand am tot spus ca voi posta part 6...sincer nu am avut timp sa o scriu...dar datorita intrebarilor voastre frecvente despre cand va aparea, am hotarat sa profit azi, de ziua libera de repetitii si sa o scriu :D so ...

A doua zi la Billigen...Ne-am trezit de dimineata...cu totii foarte somnorosi , misunam care pe unde dupa diverse chestii ( cafea, suc, apa,periuta de dinti, haine, haine de animatie, haine de spectacol, uscator de par si multe, multe altele...)  intr-un final a gasit fiecare ceea ce cauta si ne-am adunat cu totii jos la masa.... 

Eu fiind mai inceata si dezordonata am ajuns putin mai tarziu..In sala de mese nu era aproape deloc zarva lucru care la noi..nu prea se intampla..in general toata lumea e agitata , sociabila si energica(cat de energic poate fi cineva dimineata)... Dar nu ...de data aceasta era foarte liniste, am mers la o masa care mai era inca libera am mancat si apoi zarva a reinceput....fiecare a mers la el in camera si s-a imbracat in hainele medievale de animatie, fetele, s-au machiat(mai mult sau mai putin) , si-au aranjat parul( ondulat, indreptat, tapat si alte asemenea) toate la o viteza ametitoare pentru ca eram deja in criza de timp :D Apoi ne-am urcat cu totii in autobuz/autocar/ce o fi fost...si am plecat spre Billigen (hotelul nostru nu era in Billigen, era intr-un loc apropiat de Billigen numit : Skeldergate Bridge)

Am ajuns destul de repede si cum corturile erau deja instalate din ziua precedenta, fiecare a facut ceea ce avea de facut...fetele animaitii la corturi cu fleg-uri , baietii lupte...Mitchell si Felix le aratau oamenilor cum sa traga cu arcul si asa mai departe. Oamenii treceau se uitau cu ochi mari ..unii ne faceau poze,altii filmau, altii vroiau sa atinga spadele si scuturile expuse, altii vroiau sa faca poze cu noi si asa mai departe, fiecare dupa cum il taia capul...Apoi a inceput turnirul, baietii au luptat, fetele le-au adus apa. Ai crede ca totul mergea ca pe roate, ei bine...aproape...va explic imediat si de ce...

In curand incepea sa se insereze...de data asta eu trebuia sa intru in spectacol cu foc, pt prima data ... asa ca a trebuit sa "fac proba de foc"( asa ii spunem noi cand facem cu focul inainte de un spectacol) asa ca am mers  mai in spate in ...padure/sau whatever was that si impreuna cu Freya si Adelle care ma indrumau am facut pt prima data cu focul...sentimentul a fost sincer unic, inexplicabil...sunetul pe care il facea focul cand trecea pe langa tine, intensitatea momentului in sine si absolut orice detaliu, sunt mult prea complexe pentru a putea fi puse in cuvinte. Era pur si simplu magic. Atunci cred ca a facut si Vanessa prima ei proba de foc. Si nu a fost un festival special doar pt noi 2 dar si pentru Simon (un nou membru al trupei) a fost primul lui festival , el a intrat in trupa in luna august cu ajutorul lui Paige. Locul in care am facut proba era putin mai departe decat locul din spatele coruturilor si un pic mai in sus, pe o panta usor abrupta,  unde colegii mei de trupa si-au facut "fumoarul"(care era loc si de plans si de diverse altele, deoarece era ferit de oameni si de spectatorii care veneau la festival ,asa ca nu te putea vedea nimeni). De la "fumoar" inaintai pe o carare printre copaci, cam inca vreo 7-8 minute de mers si bingo, acolo ne gaseai pe noi cu sclipiri in ochi in timp ce ne minunam de sunetul focului.

       

Daca as avea doar lucuri bune de spus...dar nu am doar asta...ceva..nu stiu exact ce anume, s-a intamplat atunci, la Billigen...a fost vorba de o disputa intre Freya si Adelle care a luat amploare intr-un mod ciudat si a afectat pe toata lumea. Lucru care s-a resimtit puternic si in timpul spectacolului de seara. Aceasta ramanand in memoria colectiva ca "sabotajul de la Billigen".  Sincera sa fiu, nu stiu ce s-a intamplat atunci, nici ce anume a decurs rau mai exact, nici daca cuvantul "sabotaj" este cuvantul potrivit(nu cred ca este cuvantul potrivit) pentru whatever happened there...

Defapt de aici , chiar din acel moment... de aici a inceput totul ( un fel de "cadere a imperiului roman", dar care a afectat mult mai putine persoane :)) ). 

In fine...in the end ... it was ok. Am plecat cu totii acasa pe noapte, absolut extenuati si "storsi", din cauza faptului ca statusem toata ziua intr-un soare dement  si evident ca strestul si presiunea nu au lipsit, dar in principiu totul s-a rezolvat(sau asa credeam). Am ajuns acasa si am stat o zi sa ne revenim, apoi ,am inceput repetitiile din nou, pentru ca venea urmatorul festival si timpul se scurgea foarte repede. :) 

Cam atat am de spus despre Billigen...Ca sa vedeti ce se va intampla mai departe... stay tuned for part 7. :D See you! >:D<

Editie speciala 1 :))

Nyu~~ In primul rand vreau sa imi cer scuze ca nu am postat part 6 si ca nu o voi posta, pana saptamana viitoare...scuze( mai ales lui Roby, care vroia partea a 6-a cat mai curand) . Dar azi am intrat intr-o nostalgie chinuitoare si nu sunt in stare sa scriu despre Billigen. Efectiv mi s-a blocat creierul si refuza sa coopereze.

Azi vreau sa vorbim despre altceva... nu despre intamplari ci despre persoane: despre caractere, despre punctele tari si punctele slabe, despre ce a facut din noi ceea ce suntem acum. :) si  cum e blogul meu..daca despre asta vreau sa vb atunci despre asta vb.

As incepe cu...

Adele: genul tipic de artista rebela...cam asa as caracteriza-o eu.  Independenta, visatoare, sociabila si hotarata , stie ce vrea si in general face tot posibilul sa il obtina . Dar e uneori impulsiva, usor temperamentala si cu tendinte depresive in functie de caz. Este incapatanata, talentata, tupeista, meticuloasa si cu un spirit critic de exceptie.

Freya: genul nerabdator( never to be a teacher) , ambitios si nu chiar diplomat :)  dar increzatoare,  usor adaptabila, amuzanta, prietenoasa,extravertita,cu un temperament efervescent si abilitati de lider. Isi iubeste prietenii, si in general are tendinta de a le purta conflictele si bataliiile chiar ea. She's the fighter type. Cand e munca, e munca ,cand e distractie, e distractie.

Layla: Personalitate puternica: diplomata, consecventa si incapatanata.E uituca si are o usoara tenta spre narcisism. Abilitati de lider; precauta,destul de secretoasa, matura, metodica si ambitioasa. Se bazeaza mai mult pe ratiune decat pe sentimente si are tendinte spre introversiune. Dar cu prietenii este sociabila,amuzanta si draguta desi prima impresie pe care ti-o da este de "evil girl"(she's not like that).

Iris: Prietenoasa, optimista, sociabila. Genul de persoana vesela, care, iti face ziua mai buna prin simpla ei prezenta.  Se bazeaza mai mult pe intuitie si emotii , fiind o persoana destul de emotiva, decat pe ratiune(dar asta nu inseamna ca e naiva, chiar NU este naiva si se prinde repede de multe lucruri). Este copilaroasa, sincera si as putea chiar folosi termenul "inocenta" . Personalitate extravertita dar ,care, din pacate poate fi ranita destul de usor, ajungand repede la un nivel ridicat de tristete,iar apoi repede inapoi la fericire(da, ca un fel de ..carusel...).   

 Bun...ma opresc aici...momentan... pe parcursul saptamanii ce va urma ,vor aparea diverse parti ale editiei speciale si bineinteles si part6, in care ne intoarcem la povestea initiala. Pana atunci insa as vrea sa ii multumesc lui Shavy pt ca a facut poza pe care o vedeti mai sus si m-a lasat sa o folosesc in aceasta postare. Multumesc Shavy >:D<  si dupa cum vedeti poza are notat un link pe ea, check it out you'll like it :D 

See you soon! >:D<  

P.S. in partea a 2-a a editiei speciale sunt : Gert, Julia, Paige, Lance si Mitchell. 

Adevaraul din spatele scenei (part 5)

Nyu~~Am povestit si partea cu, cabana Adellei...acum ca tot am terminat postul anterior cu distractia...vreau il incep pe acesta cu aceelasi lucru...distractia...si mai exact concertele cu trupa :D...pai cel mai potrivit ar fi sa incep chiar cu primul concert prins de mine in trupa....si asta s-a intamplat la festivalul international de Jazz in luna mai a anului 2010...

Eram cam de vreo... hm....2 saptamani in trupa poate putin mai mult, cand cineva a dat un mass in care eram intrebati care dorim sa mergem sa vedem/auzim festivalul de jazz din piata mica. am hotarat ca asta era sansa mea sa ajung sa cunosc mai bine membrii trupei, asa ca nu am stat prea mult pe ganduri si am spus ca merg si eu. Ne-am intalnit in fata unei farmacii, din centrul orasului, a fost indeajuns de de mult incat sa nu imi pot aminti exact cine a venit si cine nu...dar din cate imi amintesc era vorba de: Lance, Julia, Iris, Gert, cred ca Phillip (da, pe vremea aceea era in trupa inca) posibil sa fi fost si Zaira, poate si Mitchell... in orice caz nu am fost foarte multi....

Cand am reusit sa ne strangem toti, am plecat spre locul unde se tineau concertele. Pe drum cu totii vorbeau, si cred ca a fost una dintre putinele dati, cand tot ceea ce am facut eu a fost sa tac si sa ascult, acum insa nu imi mai amintesc despre ce s-a vorbit dar sunt destul de sigura ca Lance si Gert se contraziceau si apoi Lance a inceput cu una dintre mirificele lui teorii. Ajunsi la locul cu pricina, am facut cunostiinta cu un alt fost membru al trupei, care, lucra ca voluntar pt festivalul de jazz sau ceva de genul acesta. Era un baiat foarte inalt, cu parul lung prins intr-o coada, slab, cu o fata alungita si o expresie care emana buna dispozitie. I-a salutat intai pe cei pe care ii cunostea deja si apoi s-a prezentat. Il chema Rowan. Ne-am asezat cu totii si Rowan le-a adus bere baietilor , au stat destul de mult de povesti pana a inceput concertul. intre timp eu vorbeam cu Iris si Julia despre diverse nimicuri si scoala...care intra tot in categoria diverse nimicuri. Tot atunci incepusem sa vorbesc si cu Gert mai mult.

Eu a trebuit sa plec inainte sa se termine concertul.... dar tot a fost frumos :) .

Concerte, au mai aparut destul de curand dat fiind faptul ca pe la sfarsitul lunii mai, inceputul lui iunie, a inceput FITS(Festivalul International de Teatru)...aici am fost la mai multe concerte cred ca vreo 3 poate chiar 4...cel mai frumos concert a fost Cargo, cel putin in opinia mea. La aceste concerte au fost aproape toti (daca nu chiar toti) mermbrii din trupa. A fost distractiv, mie ,cel putin dintre, toate concertele la care am mers vreodata, si cu cine am mers, cel mai mult mi-a placut cu trupa, energia care o emana fiecare persoana din jurul meu era de nedescris, toate concertele cu trupa sunt de neuitat, pur si simplu distracti,e in cea mai pura forna a ei. am cantat impreuna, am urlat impreuna, am sarit/dansat/topait impreuna si la sfarsit am plecat impreuna si cu zambetul pe buze. Cam asa arata un concert cu ei.

Acum ca am terminat cu distractia...revenim de unde am plecat si anume de la cabana de la Adelle... dupa ce a trecut si acea cabana toata lumea s-a pus in miscare..Urma sa avem spectacol la festivalul medieval din Billigen (da, again) la inceputul lunii august 2010. De data aceasta insa, vremea era cu totul diferita fata de ultima data cand am/au trecut pe acolo. Eu nu am putut pleca spre Billigen, cu ei, de dimineata atunci(am avut cateva probleme) , ci am ajuns mai tarziu, impreuna cu Elisa si fratele ei ,care ne-a dus cu masina lui si cu coregrafa noastra. Soarele stralucea puternic si afara era o caldura aproape suportabila.

Am stat la corturi, am facut animatii, multe poze(unele le-am facut pe un cal), si am facut si doua spectacole de seara cu foc ( am stat doua zile ,ma rog, 2 nopti, 3 zile cred...) si apoi am mers la hotelul unde am fost cazati care nu era chiar aproape dar care a avea conditii bune. De dormit in camera..cine cu cine si asa mai departe sincer nu imi amintesc bine... si nici nu cred ca este foarte important, cle putin nu in cazul acesta... ^o^     bine....este important dar nah...va voi spune de ce a fost important pt mine..eu am dormit in camera cu Gert si Nina, desi initial trebuia sa dorm cu Julia si Zaira...in fine..ideea e ca atunci am ajuns sa il cunosc mult mai bine pe Gert..mi-am dat seama ce fel de om era, am devenit prieteni...prieteni buni zic eu daca nu chiar foarte buni :D Mi-a povestit despre el, despre trecut, prezent is aspiratii de viitor, mi-a tinut predici si uneori morala ... apoi a intrat nina in camera ma inceput sa radme is ne-am simtit bine,in noaptea aceea am dormit foarte putin..Gert dormea dus in pat iar eu si Nina eram afara pe balcon..am stat acolo povestitnd pana la 4 dimineata cand am decis sa mergem totusi sa dormim caci a doua zi aveam spectacol iar eu urma sa fac prima data cu foc :D .

Cam atat pt azi...continuarea ( a doua zi la Billigen) vine in part 6 :D See you then! :D

Adevarul din spatele scenei (part 4)

Nyu~~In part 3 va spuneam despre prietenii si acum sunt gata sa va spun mai multe despre colectiv in sine...:) Eram semi-uniti ,da , doar semi pentru ca eram multi si cu toti aveam personalitati puternice si extrem de diferite, dar cand era vorba de munca, era munca; cand era vorba de distractie, era distractie si orice nu se incadra in aceste doua categorii intra, mai mult ca sigur, la momente "nasoale"(acestea la randul lor erau de 3 tipuri: arogante, certuri si "sabotaje"). Mai rar intalnite erau si momentele care au intrat in "memoria colectiva" cum ar spune Simon(despre care vom vorbi cat de curand) , ca sa intelegeti la ce ma refer ma sa va dau un exemplu: Mergem catre locul de repetitii, era vara, pe la sfarsitul lunii iulie, am ajuns nici prea devreme si nici prea tarziu la locul stabilit si primul lucru pe care un om normal se asteapta sa il auda cand ajunge undeva este un salut, dar genul de oameni "normali" nu prea gaseai in preajma noastra...asa ca primul lucru pe care l-am auzit a fost un foarte entuziasmat: "Imi fac dread-uri!" (Irene)  apoi "Mi-am luat sandale" (Adelle) si aproape ca mi-a scos ochii cu una din ele cand incerca sa mi le arate... apoi am auzit-o pe Elisa "Ma duc la Rammstein!"(nu sunt sigura ca aceea era trupa ..nu imi maintesc chiar atat de bine ^^" ) si putin mai la dreapta o auzeai pe Julia exclamand: "O, Doamne!" si dandu-si ochii peste cap...de exact aceeasi primire a avut toata lumea care a sosit dupa mine parte. Si evident cu totii ne amintim acest "episod" pentru ca fiecare dintre noi a auzit aceste replici  de mult prea multe ori in decursul urmatoarelor 15 minute :))  Acum cred(sper) ca ati inteles la ce ma refeream cu "memoria colectiva".

Asa...bun, tot in part 3 v-am spus ca a urmat o cabana...asa ca am sa va vorbesc si despre asta :) Ne-am intalnit la iesirea din orasul nostru, fiecare cu un rucsac in spate, unii aveau doaru n ghiozdanel micut altii insa (Loretta) aveau un rucsac de mers pe munte ,plin, plin cu de toate, de zici  ca mergeam in mijlocul pustietatii pentru cam o saptamana :)) sigur.. nu ma pot plange de asta ...pentru ca trebuie sa recunosc ca termosul plin cu cafea al Lorettei era o adevarata mana cereasca pe drum. am mers pe jos ..pana la cabana la Adelle ..ne-a luat aproximativ 2 ore...cam asa...:)

Pe drum: Adelle cu Freya si Julia povesteau, daca nu ma insel, despre pesonajele de la disney...ceva cu NJ(Nick Jonas) si CDC (Chad Dylan Cooper)...Gert si Iris vorbeau despre jocuri pe calculator...eu is Loretta despre familie and stuff...iar restul..ei bine asta nu stiu ^^" nu imi amintesc cel putin. La un moment dat ne-am oprit si am luat multe mere dintr-un pom , erau mici si verzi si usor acrisoare <3 ...

Apoi am ajuns intr-un final si la Adelle la cabana... chiar cand...incepuse ploaia, o ploaie cu stropi mici si multi ...mult prea multi...dar ne-am adapostit si totul a fost ok. Stateam la o masa mare, acoperita , afara...cat era masa de lunga erau numai jocuri pe ea si sticle de suc: remi, jungle speed, carti, monopoly, si altele. Ne-am simtit bine si ploaia s-a oprit... am facut de mancare(nu imi amintesc daca a fost gratar sau fasole sau ambele...) si apoi s-a inserat...Sadon, un prieten al trupei a fost si el cu noi, la fel si Rosalia care a venit ceva mai tarziu dar tot in acea zi si Emmaline(iubita lui Lance)...Baietii au inceput sa joace rugby, Gert era cel mai incantat de acest sport ...cand au temrinat aveau tricourile pline de noroi dar nu conta ^o^ in principiu lumea s-a simtit destul de bine, am auzit rasete si povesti haioase peste tot in jurul meu ...

Sigur, nimic nu se termina fara sa se fi intamplat ceva mai memorabil daca e vorba de noi, asa ca dupa ce s-a inserat au inceput sa se simta is berile pe care le-au baut, mai mult baietii...Axel si Calista s-au sarutat (mai mult sau mai putin, ei sustin ca defapt a fost un sarut fals...nu stim...nimeni nu stie sigur), Zaira la un moment dat era suparata si i-a dat lui Axel un pumn...^^" (aici e posibil sa fi fost din cauza povestii cu sarutul, parerea mea, dar again nu stiu sigur si prefer sa nu spun ceva ce nu este adevarat) si Irene i-a dat o palma(credem ca tot din acelasi motiv) si de aici s-a creat putina agitatie ...apoi apele s-au linistit cu cat se adancea noaptea cu atat era mai liniste...sau cel putin asa credeam...am ramas pe la 3 dimineata in jurul focului doar Adelle care statea in bratele lui Lucas, Zaira, Iris care statea pe piciorul lui Ralf, Sadon si eu...Sadon bause cam mult si incepuse sa discute despre tara noastra..despre importuri si exporturi...da la 3 dimineata...si Lucas incerca sa il convinga ca se contrazicea...Sadon nu il credea si tot asa...au tinut-o vreo ora si ceva cu teoriile, cei din cabana si cei din corturi care incercau sa doarma nu au avut nici o sansa :))...dar intr-un final...pe la 4...toata lumea a adormit...

Nu imi amintesc care cum a dormit prea bine...dar era ceva de genul: Calista si Axel in cabana in patul din prima camera...Eu ,Pozne(bufonul trupei si cel mai tanar membru pe atunci), Lance, Emmaline(prietena lui Lance), Felix si Rosalia, toti ma domirt in patul de sus(erau paturi suprapuse) si nu imi amintesc cine a dormit in patul de jos...cred ca Julia, cu Iris, cu Irene, cu Loretta si probabil alte persoane...Elisa si Oliver cred ca au dormit in cort...Zaira si Gert in alt cort...Sadon si Ralf pe o saltea...iar Adelle si Lucas habar nu am unde....

A doua zi toata lumea era iarasi ok si bine dispusa, dupa ce fiecare a facut comentariile de rigoare legate de ziua si seara precedenta :D apoi am jucat toti jungle speed si am rupt/spart  tava pe care statea totemul...:)) Dar ne-am distrat :D  am jucat si volei baietii contra fetelor...apoi fiecare a plecat acasa :)

Ajunge pentru azi..stay tuned for part 5  :) care va aparea saptamana viitoare cam tot asa pe joi-vineri... ^o^

Bye bye!

Adevarul din spatele scenei (part 3)

Nyu~~Se pare ca lipsa de somn isi spune cuvantul...uitasem sa va mai spun cateva lucruri...^^"...cum ar fi ca pe drumul de intoarcere din Knavesmire toata lumea o innebunea pe Layla cu "Zorile se varsa" ...ca Adelle si Lucas(aka cuplul favorit 2) s-au impacat a nu stiu cata oara...(si daca imi mai amintesc ceva am sa editez si am sa scriu aici )

In fine...spuneam intr-unul din posturi-le trecute ca atunci cand a plecat Acantha certurile dintre fete s-au agravat ... asa si era...s-au format trei grupulete pt ca erau trei fete foarte bune si cu vechime in trupa..."capeteniile" grupuletelor erau: Freya, Adelle si Layla. Certurile au degenerat cu timpul...au stricat prietenii si pana la urma pana si parti ale spectacolelor dar despre asta vom vorbi abia cand ajungem prin luna august(suntem inca in iunie-iulie).

Si daca ziceam de conflicte si prietenii ... Eu si Calista ne-am imprietenit intr-un mod foarte ciudat :)) Eu(care am spus ca nu am de gand sa ajung pe lista telenovelelor) am ajuns totusi sa fiu cu cineva din trupa, Ralf, ( pe vremea aceea era totul in secret) dar ne-am despartit destul de repede si pe atunci putini stiau de noi..chiar is asa la o zi dupa ce ne-am despartit s-a aflat, (si cu ocazia asta am aflat si eu lucruri pe care nu le stiam ...Calista a fost impreuna cu Ralf inainte de plecarea la Biligen si s-au despartit cu o zi inainte sa plece...aceeisi zi in care am inceput eu si Ralf sa ne intalnim...) Freya mi-a spus ceva de genul ca Ralf o inselase pe Calista cu mine...in fine am discutat mai multe...dar pot spune ca Freya era atat de suparata si de agitata si m-a speriat la un moment dat (eu inca fiind destul de noua) pt ca nu stiam ce se intampla dupa ce am incercat sa ii explic mi-a urat sedere placuta in trupa O.O apoi a aflat si Adelle despre tot ce s-a intamplat si apoi tot restul lumii caci la noi nimic nu ramane secret pt prea mult timp...in fine ideea e ca s-a creat o agitatie foarte mare care a rezultat apoi intr-o discutie  lunga (la care din fericire eu nu am participat) si pana la urma toata lumea s-a lamurit...nimeni nu inselase pe nimeni si bla bla...ei bine din momentul ala eu si Calista am devenit prietene.  Si pt ca vorbim de prietenii... trebuie sa precizez ca trupa a destramat multe  prietenii mai ales in randul fetelor(Julia si Paige, Adelle si Freya, Calista si Vanessa and other) ...dar a si format altele cum ar fi : Julia si Iris , eu,Calista, si Paige,Vanessa si Zaira, Freya si Rosalia(despre care vom vorbi in curand, ea este iubita lui Felix) , Layla,Clara si Ilona, Gert si Ray, Irene si Loretta ..si asa mai departe..:) Ideea e ca desi trupa a destramat multe prietenii ne-a format ca si colectiv...lucram bine impreuna si in final eram cat de cat un tot unitar. 

Urmatorul spectacol a avut loc la mine in cartier :) timp de vreo 2 zile ne-am jucat cu copii de la scoala, si le-am aratat spade si scuturi, torte si poi-uri si fleguri si cam ce se face cu ele...Apoi a urmat spectacolul de seara, eu si Calista intram doar la primul dans iar pentru Irene si Iris a fost prima data cand auu facut "torte pe sub mana" cu foc si daca nu ma insel atunci a intrat si Adelle cu poi-urile prima data in spectacol . In timpul spectacolului a luat foc un steag pe care le-am stins eu si Calista....cu mana :))) dar in rest totul a decurs fara incidente , spectacolul a fost reusit desi ne petrecusem toata ziua in soare si era o caldura...Era mijlocul verii, in rochite de domnita si tunici , fierbeam efectiv... dar aveam sa aflu curand ca asta se intampla de obicei si ca toata lumea  se obisnuise cu ideea. Pe atunci inca se credea ca Nina si Ray erau impreuna si nu vroiau sa ne spuna. Si cam tot pe atunci am inceput sa ii cunosc pe Oliver si Elisa mai bine, rochita mea de domnita,prima mea rochita, mi-o daduse Elisa :) . 

Sincer, ei doi(Elisa si Oliver) erau adorabili, tot timpul impreuna <3 si la repetitii erau ceva de genul : "pui...poti ,te rog, sa imi aduci aia?" "sigur, pui" de atunci si noi le spunem "puii". Aveau ceva ce eu numesc sindromul romeo&juliet, nu erau deloc enervanti cum mai vedeai uneori unele cupluri extrasufocante sau asa, erau pur si simplu sweet...defapt ..si acum tot asa sweet sunt :D. 

Timpul a trecut...si am inceput coregrafia pt un nou spectacol...avea sa fie un spectacol frumos :D repetitile s-au tinut lant si toata lumea era mai mult sau mai putin ok :)  din pacate Katarina si-a fracturat clavicula si nu a mai putut  sa stea in trupa...Calista s-a indragostit de Axel...Iris s-a impacat cu Ralf...si lucrurile isi urmau fagasul normal..apoi a urmat o cabana...prima mea iesire cu trupa...la cabana la Adelle...

despre asta and other aflati in part 4... :D 

Adevarul din spatele scenei (part 2)

Nyu~~Back cu partea a doua :

In principiu cam acelea erau primele conversatii,care, dintr-un motiv sau altul ma intrigau, nu stiu de ce dar ardeam de nerabdare sa aflu mai multe despre ei ,toti , vroiam sa stiu de ce toata lumea imi spunea aceleasi chestii si cum pot if atat de uniti si de unul impotriva altuia in aceelasi timp...Aveam gramezi de intrebari ...in curand se facu luna mai(eu intrasem in trupa in aprilie,conversatiile tot de atunci sunt) si incet, incet ma familiarizam cu acel colectiv, ma uitam la incalzirea fetelor in timp ce incercam inca sa mai prind cate o miscare, doua si faceam ochii mari cand vedeam miscarile lor gratioase, apoi, mai erau si luptele baietiilor, nu mi-a luat prea mult timp sa imi dau seama ca se luptau pe bune mai mult decat asa dupa un scenariu si chiar mai putin timp sa imi dau seama cat le place ceea ce fac, era clar, oamenii acestia straluceau cand faceau ceea ce faceau.

Defapt, se pregateau pentru o plecare in strainatate avea sa fie un spectacol minunat si era extrem de important ca fiecare sa stie ce are de facut, cum si cand. 

Apoi a venit un alt weekend, sambata aveam repetitii dar duminica era libera si uneori ne mai stangeam sa jucam volei(fetele)/fotbal(baietii). Dar eu in acea duminica a trebuit sa plec cu parintii la gratar asa ca nu am mers cu ei. Soarta insa a hotarat ca nu aveam sa ma plictisesc ... la scurt timp dupa ce am ajuns am avut surpriza de a o vedea pe Julia. Ea era la vreo 10 metri departare de noi, cu parintii ei, vesela si cu zambetul pe buze, exact asa cum mi s-a spus ca era ea in general. Am jucat volei, am povestit , ne-am simtit bine :) .

Timpul a trecut repede si pana sa imi dau seama, ei au plecat in Knavesmire. Inainte de asta insa am inceput sa leg o prietenie cu Paige , Julia,  Iris si cativa baieti. In Knavesmire nu stiu ce s-a intamplat...nu am fost pe acolo... 

am auzit povesti despre castele, cavaleri si domnite,lupte(Mitchell fusese lovit de Phillip intr-o lupta si avea acum un deget rupt) si dansuri, despre foc si despre cazare si mai ales despre bai si dusuri :))  despre un sapun care a scapat din mana lui Gert...cand erau la dusurile comune..:)) despre un spectacol a carui muzica a fost acoperita de un concert de la Korpiklanni ...dar care tot a iesit bine :D despre drumul de intoarcere...cand Phillip a sarutat-o pe Paige...si Irene a fost cu Vikram...si bineinteles despre cuplul favorit al tuturor Elisa si Oliver <3 ...era plin de telenovele exact asa cum mi-a spus Adelle...

Apoi, au inceput repetitiile again...si zilele au tot trecut...intre timp Acantha a iesit din trupa (facultatea pe care a aleso nu era in orasul nostru) si asa incep micile razboaie dintre fete sa ia amploare ...dupa ea, a mai iesit si Phillip care a plecat pt un timp in S.U.A ( sincer...imi e dor de predicile lungi si teroiile pe care te forta sa le asculti, Phillip a fost si inca este un om destept si in general ceea ce spunea era foarte interesant, imi placea cum gandea).  Si asa cum unii au plecat au venit altii...Vanessa, Calista si Katarina. M-am inteles foarte bine cu Katarina la fel si Paige , se acomodase repede, desi, nu cunostea decat o persoana sau doua la inceput. Calista pe de alta parte cunostea deja majoritatea trupei dinainte sa fi intrat, avea deja prieteni acolo si din punctul asta de vedere putem spune ca i-a fost mai usor...la fel si Vanessei :D

Vara aceea era una plina de evenimente si curand trupa s-a mobilizat din nou de data aceasta spre Billigen. Dar acolo a plouat ...asa ca au stat inchisi intr-o cabana :) unii inauntrul ei..altii inafara :)) Julia si Felix au fost incuiati afara pe balcon  de catre Freya  care s-a decis sa doarma si sa nu fie deranjata de nimeni :)) in timp ce ceilalti jucau ceva pe hol/intr-o alta camera/who knows unde ^^" . Pana ce s-a trezit Freya si a constatat ca i-a incuiat pe cei doi afara a durat iar Julia si Felix (care era in pantaloni scurti) au inghetat(desi era vara nu erau temperaturi minunate pt acea perioada)  si uzi din cap pana in picioare pt ca afara ploua cu galeata...au trecut cam vreo 2 zile si s-au intors :) dar ploaia a continuat asa ca vreo saptamana am ramas fiecare la casuta lui deoarece repetitiile nu se pot face pe ploaie.


Cam atat cu part 2....asa mai putea scrie acum ca tot am pornit dar imi e lene :)) stay tuned for part 3 :D

P.s. Imi cer scuze pentru greselile gramaticale, nu am fost foarte atenta, daca sesizati greseli va rog lasati un comentariu si le voi corecta , multumesc anticipat :)
P.s2 . Pt cei care se recunosc in povestire...daca ceva nu s-a intamplat chiar asa sau aveti ceva de adaugat va rog precizati si voi adauga/sterge/edita.:D