Cheers to our problems!

Nyu~~ Deci...e mult de spus despre multe si tocmai din cauza asta voi spune mai nimic despre mult prea putine. Chestia cu "adevarul din spatele scenei " am decis sa nu o mai continui, pt a nu fi mai tarziu acuzata ca am schibmat adevarul sau alte prostii...va ramane asa. :)

Si evident, ca nu m-am intors la scris asa, de dragul de a vorbi singura sau de bine ce e in vacanta sau din cauza minunatului soare inexistent de afara, nu, bineinteles ca nu, poate sunt iarasi  suparata sau plictisita sau poate ambele; dar oricum nu prea conteaza. Ideea e ca in general atunci cand scriu aici, continutul nu prea e genul care iti face ziua mai buna sau te ajuta sa gasesti o solutie, dar azi...azi e ceva diferit...nu stiu de ce...azi nu vreau sa ma plang de nimic , asa ca in loc sa fac asta , voi incerca sa explic ce se intampla cu problemele mici sau mari sau inexistente ale oamenilor, in viziunea mea.

Apar ,in general, atunci cand iti este lumea mai draga, dupa o perioada de calm si pace (foarte scurta de altfel) izbucneste o adevarata furtuna, din care ploua cu probleme si frustari de toate felurile, in directia fiecarui punct cardinal. Toata lumea stie asta deja, si totusi, de cele mai multe ori, ne i-au prin surprindere si ne lovesc acolo unde ne doare mai tare, atat de tare incat ni se taie respiratia si pare ca am ajuns atat de jos incat nu mai avem unde sau cum sa mai coboram. Si indiferent cat de urat suna lucrul acesta, ideea este ca intotdeuna, problema TA, cea care te supara PE TINE, este cea mai grava, cea mai urgenta, cea mai nerezolvabila, indiferent cat de insignifianta sau infantila este aceasta defapt, pe langa problemele altora, pe langa realitatea care te inconjoara. 

Si da, putem spune ca e un lucru egoist, dar nu prea ar ajuta la nimic sa stim asta, pentru ca nu ar rezolva absolut nimic, nu te-ar face pe tine, cel care are aceasta poblema, sa iti schimbi parerea (indiferent cat de bine mascata este aceasta) si nici nu iti va rezolva problema. Cred ca... pur si simplu asa sunt oamenii, sunt momente in care desi se simt prost ca sunt egoisti sau plangaciosi, nu se pot opri... sau incearca sa mascheze si unora... pai, unora le iese mai bine decat altora, dar se inchid in ei insis iar la sfarsit explodeaza...asemenea unui balon cu prea mult aer...si asta , cred ca este unul dintre cele mai greu de tratat stadii ale unui om suparat..starea de dupa explozie. E persistenta ...ramane acolo cateva luni bune, cel putin, plutind agitata in aerul din jurul individului.In definitiv ,cred ca egoismul legat de propriile "probleme" este singura forma de egoism care,pentru mine, personal, nu are o latura asa negativa, adica genul acesta de egoism (daca ii putem spune asa) nu face, practic, rau nimanui, daca accepti situatia asa cum este. 

Acum, toata lumea stie deja care sunt partiile rele ale propriilor probleme, si evident, nu are rost sa enumeram caracteristicile generale, dar ,sunt sigura ca ar fi cativa care vor spune mereu ca problemele au si partile lor bune, daca au sau nu dreptate...nu stiu...sper ca.... poate...

Clasicele replici:  "din greseli inveti" sau "macar e o experienta in plus" sau "o sa ai ce sa le povestesti nepotilor" sau multe altele pe care sigur si voi , cu totii , le-ati auzit si le-ati spus mai departe la randul vostru, cam din repliciile acestea iti dai seama care ar putea fi partea "buna"...dar ...in realitate ceea ce cred eu este ca atunci..in momentul acela, nu aveti nevoie sa stiti care e partea "buna" a unei probleme...ci mai degraba cum o rezolvi sau treci peste, cat mai repede posibil, cat mai usor si pe cat se poate, fara victime colaterale, atunci cand este cazul. 

Ei bine...abia aici incepe greul...la cum: 

1. rezolvi ceva ...pai sunt multe variante...cea mai des intalnita (si destul de eficienta,din experienta)-->uneori tot ceea ce ai nevoie este de un sfat de la o persoana care poate vedea lucrurile din exterior , de la cineva care nu este implicat in respectiva situatie

alteori reusesti singur sa decizi ce este mai bine sa faci/spui dupa o pauza, sau o iesire din programul tau aglomerat pentru a putea medita si a te putea relaxa..

si uneori...nu prea des dar se intampla si asta...lucrurile se rezolva de la sine...

Dar ce se intampla atunci cand nu se mai poate rezolva nimic?

2.treci peste...da e usor de spus, e acel moment, in care toti cei din jurul tau stiu ca ce a fost, a fost si gata, acum nu mai conteaza, dar pentru tine? pentru tine acolo e mometul cheie, este atunci cand te prinzi cel mai greu ca nu mai ai ce sa faci , atunci cand refuzi sa crezi ca este game over. Este momentul in care absolut totul pare ca ar vrea sa iti aminteasca ca ai dat gres si dupa parerea mea, cel putin, sa treci peste este cel mai greu lucru, pentru ca exista doar 2 tipuri de persoane cand vine vorba de chestia asta : a. persoanele care nu au nici o problema cand vine vorba de mers mai departe, cele care inteleg ca ce a fost, a fost si ca e prea tarziu ca sa mai schimbe ceva si b. persoanele care se agata, se ataseaza, si refuza sa dea drumul la ceva care deja nu mai este..si din pacate persoaneel de tipul b. sunt mai multe decat cele de tip a.

E greu sa accepti ca ai pierdut , pentru oricine e greu. Dar se intampla, se intampla prea des chiar. 

Pai si cum trecem peste? Unii ar spune ca pur si simplu iti ocupi timpul cu altceva...ceva care sa iti distraga atentia suficient de mult timp incat sa uiti, altii spun ca nu trebuie sa faic nimic decat sa lasi timpul sa treaca si apoi va disparea asa ..prin minune, altii sustin ca cel mai bine e sa vorbesti cu cineva despre ce s-a intamplat pana cand nu mai poti vorbi despre asta anymore, unii spun ca trebuie sa apara ceva care sa i-a locul lucrului pe care nu il mai ai, altii ca iti trebuie un soc bun apoi treci instantaneu peste.....Eu am alta metoda...dupa parerea mea, cel mai bine  este sa iei fiecare zi, pe rand, te trezesti dimineata, te doare capul, dar te ridici din pat anyway, te speli , te imbraci, pui o oarecare incercare de zambet pe fata plouata si te fortezi sa iesi pe usa , de cele mai multe ori cu pasi mari si apasati si cu o atitudine de nu s-a intamplat nimic din ceea ce nu pot rezolva, apoi faci tot ceea ce trebuie sa faci in ziua respectiva in modul tau cel mai normal posibil la momentul acela, nu vorbesti prea mult despre whatever happened dar nici nu taci complet, apoi ajungi acasa si iti mai ocupi putin timpul daca vrei daca nu  e ok si asa , apoi dormi. Si tot asa in fiecare zi, cu timpul si chair destul de curand as spune vei observa ca e tot mai usor sa faci toate astea...la sfarsit vei fi trecut peste whatever happened. ..In realitate, toate metodele merg, mai mult sau mai putin repde,in functie de tipul de persoana, si uneori este un intreg mix intre tot ceea ce am enumerat mai sus.

Si da, cu siguranta toata lumea stia deja tot ceea ce am scris aici, doar ca , uneori , ai nevoie de cineva sa iti aminteasca lucrurile pe care le stiai deja dar le-ai uitat exact atunci cand aveai mai mare nevoie de ele. 

So put a smile on that face and get it together, and if you can't today, it's fine, it's ok, we'll try tomorrow too. :) 

Extra:(Grey's Anatomy quotes)

Pain comes in all forms. The small twinge, a bit of soreness, the random pain. The normal pains we live with everyday. Then there's the kind of pain you can't ignore. A level of pain so great that it blocks out everything else... Makes the rest of your world fade away, until all we can think about is how much we hurt. How we manage our pain is up to us. Pain. We anesthetize , ride it out, embrace it, ignore it, and for some of us the best way to manage pain is to just push through it.

Pain. You just have to ride it out, hope it goes away on its own. Hope the wound that caused it heals. There are no solutions, no easy answers. You just breath deep and wait for it subside. Most of the time pain can be managed, but sometimes the pain gets you when you least expect it, hits way below the belt and doesn't let up. Pain. You just have to fight through, because the truth is you can't outrun it... And life always makes more.

At the end of the day, there are some things you just can't help but talk about. Some things we just don't want to hear, and some things we say because we can't be silent any longer. Some things are more than what you say. They're what you do. Some things you say because you have no other choice. Some things you keep to yourself. And not too often, but every now and then, some things simply speak for themselves.

We're all damaged, it seems. Some of us, more than others. We carry the damage with us from childhood, then as grownups, we give as good as we get. Ultimately, we all do damage. And then, we set about the business of fixing whatever we can.