Si eu... ma intreb...

    

              Nyu~~ Vai, chiar am reusit...sa scriu o a doua postare..Va rog, am nevoie de un premiu... :))) Neeeee...Pai stau pe intuneric cu ochii benoclati in ecranul mult prea luminos al calculatorului, si tot stand asa incep sa ma intreb...diverse...lucruri care nu au nici o legatura intre ele...sau nah, poate au...

      De ce nu e nimeni multumit vreodata? De ce toata lumea se tot cearta? De ce nu poti indrepta greselile? si chiar daca reuseti tot nu e indeajuns ? De ce uitam tot ceea ce e frumos dar ne amintim orice moment urat sau jignitor?  De ce sunt atatia oameni mult prea indiferenti? De ce fiecare raspuns starneste o alta intrebare? De ce oamenii iarta dar nu uita, asta nu inseamna ca nu au iertat?  De ce trebuie sa fie asa? De ce nu altcumva? De ce am ramas fara in ghetata in firgider? (ma rog ... am mancat-o... de aia am ramas fara :))) ) De ce iti doresti ceva atat de mult si atunci cand ai acel ceva parca nu iti mai trebuie? De ce e totul asa complicat si totusi atat de usor? De ce?  De ce? De ce?...

      As putea continua asa tot restul zilei, ma rog, serii...noptii, fie, dar sincer nu are rost. Oamenii pun prea multe intrebari. De ce pun oamenii atatea intrebari? Si de ce toata lumea pune la indoiala orice lucru minor?  Pentru ca oamenii sunt niste fiinte curioase si  un singur raspuns nu este, nu a fost si nu va fi vreodata de ajuns. Pentru orice intrebare exista un raspuns(sau mai multe ,depinde de caz...) dar, pentru orice raspuns exista o noua intrebare. Este ceva infinit, ceva ce nu se va termina vreodata, suntem prea curiosi iar asta ne poate face rau uneori(nu am sa pantrund si in problema asta, nu azi cel putin).

       Oamenii sunt rai asa ca nimeni nu poate avea incredere in nimeni ( cam asa gandesc majoritatea), deci toata lumea pune orice lucru la indoiala, doar, doar nu va pica de fraier... Ei bine eu m-am saturat de aceasta situatie incerta si obositoare, sincer... eu am incredere in oameni si sincer, oricine merita o sansa :)   (dar asta am sa o dezbat again in alta minunabila postare) si sincer (da, again) sunt una dintre cele mai curioase persoane care le stiu. Ideea e ca desi m-am saturat de situatiile incerte si intrebari useless nu ma pot opri. E ca si cand as fi obligata sa deschid gura si sa intreb, pur si simplu, nu pot sa nu fac asta.

      "Imi aud gandurle iar si iar, milioane de intrebari imi vin in minte, ma pierd printre aceste semne ciudate, curbate, cu punct jos, nimic nu pare sa aiba sens daca mi-ai da un miliard de motive tot nu ar fi de ajuns, iar, la sfarsit, reusesc sa imi revin. Plec dintre acei pereti din capul meu, plini cu semne de intrebare printr-un geam de care, s-au spart toate visele si intrebarile, toate motivele si cosmarurile... Fereastra catre realitate , in sfarsit! Dimineata...Si eu...ma intreb ...oare ce am mai visat...? :D "

Multumesc ca v-ati facut timp sa cititi aceasta ..chestie fara sens :D Va mai astept pe aici! :D